Alimentatia copilului – Necesarul de proteine

NECESARUL DE PROTEINE IN ALIMENTATIA COPILULUI

Proteine copil
Proteine copil

Proteinele sunt constituenţi obligatorii ai alimentelor pentru copii, fiind macronutriente cu rol esenţial în creştere. Proteinele din alimentaţie asigură materialul necesar pentru sinteza hormonilor, a sistemului de apărare imună, dezvoltarea sistemului nervos, sinteza neurotransmiţătorilor etc.

Sursa exclusivă de proteine în primele luni de viaţă este laptele uman, respectiv formulele care asigură un aport adecvat calitativ şi cantitativ. Cazeina, zerul şi oul sunt considerate surse ideale de proteine, deoarece conţin toţi aminoacizii esenţiali.

ALIMENTATIA COPILULUI – AMINOACIZII ESENTIALI

Din toţi cei 24 de aminoacizi, 9 sunt esenţiali (nu pot fi sintetizaţi şi trebuie să se găsească obligatoriu în hrana copilului mic). Aceştia sunt: treonina, valina, leucina, izoleucina, lizina, triptofanul, fenilalanina, metionina şi histidina.

Dacă ne referim la prematur, se adaugă şi arginina, cistina şi taurina. Taurina se găseşte în cantitate mare în laptele uman şi se adaugă în formulele pentru prematuri deoarece aceştia nu o pot sintetiza din cauza unor deficienţe enzimatice legate de vârstă.

Are rol în sinteza substanţelor neurotransmiţătoare şi în desăvârşirea funcţiilor retinei. Unele proteine din laptele uman nu sunt absorbite (lactoferina, IgAs), dar ele conferă calităţile antiinfecţioase ale laptelui uman, neavând rol în nutriţie.

Proteinele din alimentaţie care nu sunt specio-specifice (alte surse decât laptele uman) pot deveni alergenice (fiind antigenice). Orice copil cu anamneză familială pozitivă pentru alergie poare dezvolta alergie la proteinele laptelui de vacă. în aceste cazuri, se recomandă „întârzierea” introducerii în alimentaţie a proteinelor „străine” (carne, peşte, ou) peste vârsta de 6 luni.

ALIMENTATIA COPILULUI – RISCUL ALERGIILOR

Prelungirea alimentaţiei naturale este o metodă eficientă de evitare a alergiei alimentare. Procesul industrial de preparare a formulelor scade potenţialul alergogen al proteinelor din laptele de vacă. Necesarul de proteine depinde de vârstă şi ritm de creştere, precum şi de calitatea sursei utilizate.

Pentru prematurul cu greutate foarte mică la naştere, necesarul recomandat de proteine este de 3,2-3,6 g/kg/zi, dar sunt autori care acceptă şi 4 g/kg pentru a asigura postnatal un ritm de creştere identic cu cel intrauterin. Pentru toata perioada de sugar necesarul de proteine este de 2-2,2 g/kg/zi, pentru ca între 1-3 ani să fie de 23 g/zi, între 4-6 ani de 30 g/zi, între 7-10 ani de 34 g/zi, iar la adolescent să ajungă la 50 g/zi. Regimurile hiperproteice la vârstele mici nu sunt avantajoase şi conduc la acidoză şi creşterea valorilor ureei.

CITITI SI:  Pregatirea pentru a deveni mama

ALIMENTATIA COPILULUI – REGIMUL HIPOPROTEIC

Regimul hipoproteic se soldează nu numai cu edeme hipoproteice sau malnutriţie de tip kwashiorkor, ci are efecte complexe, căci se vorbeşte de un raport optim între mineralele din alimentaţie (mg) şi cantitatea de proteine (g). Conform directivelor Comunităţii Europene, se vorbeşte de un minim proteic (1,8 g/100 kcal) pentru sugarul alimentat cu formule din lapte de vacă şi de un aport proteic de 2,25 g/100 kcal dacă sursa de proteine este soia.

Dacă un produs dietetic se bazează pe hidrolizat de proteine, cu valoare biologică mai mică, minimul proteic trebuie să fie 2,25 g/100 kcal.Proteinele sunt constituenţi obligatorii ai alimentelor pentru copii, fiind macronutriente cu rol esenţial în creştere. Proteinele din alimentaţie asigură materialul necesar pentru sinteza hormonilor, a sistemului de apărare imună, dezvoltarea sistemului nervos, sinteza neurotransmiţătorilor etc.

ALIMENTATIA COPILULUI – PROTEINELE DIN LAPTELE UMAN

Sursa exclusivă de proteine în primele luni de viaţă este laptele uman, respectiv formulele care asigură un aport adecvat calitativ şi cantitativ. Cazeina, zerul şi oul sunt considerate surse ideale de proteine, deoarece conţin toţi aminoacizii esenţiali. Din toţi cei 24 de aminoacizi, 9 sunt esenţiali (nu pot fi sintetizaţi şi trebuie să se găsească obligatoriu în hrana copilului mic).

Aceştia sunt: treonina, valina, leucina, izoleucina, lizina, triptofanul, fenilalanina, metionina şi histidina. Dacă ne referim la prematur, se adaugă şi arginina, cistina şi taurina. Taurina se găseşte în cantitate mare în laptele uman şi se adaugă în formulele pentru prematuri deoarece aceştia nu o pot sintetiza din cauza unor deficienţe enzimatice legate de vârstă. Are rol în sinteza substanţelor neurotransmiţătoare şi în desăvârşirea funcţiilor retinei.

CITITI SI:  Diversificarea alimentatiei la copii

Unele proteine din laptele uman nu sunt absorbite (lactoferina, IgAs), dar ele conferă calităţile antiinfecţioase ale laptelui uman, neavând rol în nutriţie. Proteinele din alimentaţie care nu sunt specio- specifice (alte surse decât laptele uman) pot deveni alergenice (fiind antigenice). Orice copil cu anamneză familială pozitivă pentru alergie poare dezvoJra alergie la proteinele laptelui de vacă.

In aceste cazuri, se recomandă „întârzierea” introducerii în alimentaţie a proteinelor „străine” (carne, peşte, ou) peste vârsta de 6 luni. Prelungirea alimentaţiei naturale este o metodă eficientă de evitare a alergiei alimentare. Procesul industrial de preparare a formulelor scade potenţialul aiergogen al proteinelor din laptele de vacă. Necesarul de proteine depinde de vârstă şi ritm de creştere, precum şi de calitatea sursei utilizate.

ALIMENTATIA COPILULUI – NECESARUL DE PROTEINE LA PREMATURI

Pentru prematurul cu greutate foarte mică la naştere, necesarul recomandat de proteine este de 3,2-3,6 g/kg/zi, dar sunt autori care acceptă şi 4 g/kg pentru a asigura postnatal un ritm de creştere identic cu cel intrauterin. Pentru toata perioada de sugar necesarul de proteine este de 2-2,2 g/kg/zi, pentru ca între 1-3 ani să fie de 23 g/zi, între 4-6 ani de 30 g/zi, între 7-10 ani de 34 g/zi, iar la adolescent să ajungă la 50 g/zi. Regimurile hiperproteice la vârstele mici nu sunt avantajoase şi conduc la acidoză şi creşterea valorilor ureei.

Regimul hipoproteic se soldează nu numai cu edeme hipoproteice sau malnutriţie de tip kwashiorkor, ci are efecte complexe, căci se vorbeşte de un raport optim între mineralele din alimentaţie (mg) şi cantitatea de proteine (g).