Bănutii / părăluțele

DICTIONAR DE PLANTE MEDICINALE - BÂNUȚII / PĂRĂLUȚELE

131
Banutii
Banutii

Denumire ştiinţifică: Bellis perennis.
Această plantă erbacee, cunoscută sub numele de bănuţi sau părăluţe, ajunge până la maximum 15 cm în perioada de maturitate, fiind prezentă, laolaltă cu alte ierburi şi buruieni, mai ales pe fâneţe – de la câmpie şi până la munte. Face parte din familia compozitelor. Frunzele sunt dispuse într-o frumoasă rozetă. Florile, adunate în capitule, sunt mici şi rotunde, remarcându-se prin colorit, fiind albe sau roşiatice. Datorită florilor sale, această plantă este cultivată şi pentru decor.

În scopuri medicinale se folosesc florile şi frunzele. Se prepară infuzie, tincturi, se extrage un ulei. În practica medicinală se fac şi comprese cu tinctură sau cu decoct de frunze şi flori. Substanţe active importante – compuşii acestei plante sunt puţin cercetaţi. Se ştie doar că are în compoziţia sa o esenţă, care, se pare, este agentul medicinal
principal.

Preparatele de bănuţi sunt un tonic pentru întregul organism, un revitalizant important. Au, de asemenea, proprietăţi expectorante şi febrifuge (reduc frisoanele, febra), fiind şi un diuretic rapid.

Utilizare – atât extern, cât şi intern. Pentru uz intern preparatele din bănuţi se folosesc în cazul migrenelor, iar pentru uz extern în cicatrizarea rănilor. Lista afecţiunilor în care această plantă are efecte benefice este mult mai lungă: dermatoze, furunculoze, traumatisme, reumatism, gută, insuficienţă hepatică şi renală, astm, laringită. Ceaiul preparat din „bănuţi este recomandat copiilor slabi sau care nu se dezvoltă”.