Batranisul

DICTIONAR DE PLANTE MEDICINALE - BĂTRÂNIȘUL

236
Batranisul
Batranisul

Denumire ştiinţifică: Erigeron canadensis.
Bătrânişul este o plantă anuală, erbacee. Originară din America, acum este prezentă în toată Europa. Invazia acestei plante în Europa a început încă din secolul al XVII-lea. Face parte din marea familie a compozitelor. Frunzele bătrânişului sunt lanceolate, iar tulpina ramificată.

Înfloreşte în lunile iulie, august şi septembrie, florile având culori diverse, cum ar fi alb-gălbui, albastru, liliachiu. Creşte, ca orice buruiană nedorită, în culturi, dar şi pe terenuri părăginite, pârloage, pe marginile drumurilor, în liziere. Apare şi în variantă cultivată, mai ales ca plantă ornamentală.

Pentru uz medicinal se recoltează planta întreagă, o importanţă deosebită având florile. Din buruiana numită bătrâniş se prepară infuzie şi extract fluid, dar se administrează şi sub formă de suc proaspăt. Substanţe active importante: o grupă de uleiuri esenţiale cu miros de chimen, tanin, răşini.

Preparatele obţinute din bătrâniş au, în primul rând, efecte diuretice, contribuind la eliminarea acidului uric. Sunt, totodată, tonifiante. Potrivit specialiştilor, uleiurile esenţiale obţinute din această plantă au un rol deosebit în afecţiuni ale sângelui, determinând dezvoltarea globulelor albe. Ceaiurile de bătrâniş sunt adevărate pansamente intestinale, contribuind, în caz de hemoragii, la refacerea tractului gastro-intestinal.

Totodată, bătrânişul combate paraziţii intestinali şi reduce inflamaţiile care apar în sistemul urinar. Este indicat, de asemenea, în reumatisme şi gută. Notabilă rămâne contribuţia sa în procesul de dezvoltare şi întărire a leucocitelor.