Bozul

DICTIONAR DE PLANTE MEDICINALE - BOZUL

279
Bozul
Bozul

Denumire ştiinţifică: Sambucus ebulus.
Bozul este o erbacee din familia caprifoliaceelor, fiind înrudită cu socul. La maturitate poate ajunge până la doi metri înălţime. Creşte, adesea, în colonii, formând adevărate păduri în locuri umede, pe terenuri virane, prin pârloage, pe păşuni, la marginea pădurilor, în locuri părăsite. Are frunze mari, cu miros neplăcut. Bozul înfloreşte în lunile de vară. Florile sunt albe, grupate în inflorescenţe. Fructele se prezintă sub forma unor bobiţe de culoare neagră.

Pentru nevoi medicinale se recoltează frunzele, florile, coaja rădăcinilor, fructele. Din flori se prepară infuzie, iar din fructe şi coajă se poate obţine un decoct. Substanţe active importante: taninuri, esenţe parfumate, zaharuri, acid malic, acid tartric, substanţe amare.

Bozul are neaşteptat de multe calităţi din punct de vedere medicinal: calmează tuşea, favorizează transpiraţia, este diuretic, purgativ, depurativ. Florile de boz se folosesc în terapii împotriva bolilor infecţioase şi a bolilor căilor respiratorii. Mult mai multe utilizări au fructele, frunzele şi coaja cu care se tratează cistitele, nefritele, edemele, hidropizia, constipaţia. De asemenea, bozul este recomandat pentru tratamente în caz de contuzii, având, se pare, calităţi de agent revulsiv.

Deoarece preparatele de boz pot fi toxice (mai ales cele obţinute din fructe), această plantă se va utiliza numai sub îndrumarea unui specialist.