Calciu urinar

Homeostazia calciului este mentinuta de hormonul paratiroidian. Cea mai mare parte a calciului se elimina prin materiile fecale, iar o cantitate mica de calciu este excretata in urina, in functie de aportul de calciu din dieta.

Calciu urinar – generalitati

Cresterea calciului urinar rezulta din cresterea absorbtiei intestinale, scaderea reabsorbtiei tubulare, resorbtia sau pierderea calciului din oase si insoteste aproape intotdeauna niveluri crescute ale calciului in sange. Atunci cand calciul este excretat in cantitati crescute, favorizeaza producerea nefrolitiazei si nefrocalcinozei, in special daca se asociaza cu un aport proteic crescut.

Determinarea calciului urinar este importanta in diagnosticul hipercalcemiei responsabile de aparitia calculilor renali.

Recomandari pentru determinarea calciului urinar

Se recomanda determinarea calciului urinar in: hipoparatiroidism, rahitism, osteomalacie, hipercalcemia hipocalciurica familiala (benigna), steatoree, insuficienta renala, carcinom metastatic de prostata.

Valori normale ale calciului urinar

100 – 320mg/24h

Cresteri ale calciului urinar

• hiperparatiroidism (30-80% din cazuri),
• alimentatie cu un continut ridicat de calciu,­
• ingestie excesiva de lapte,
• intoxicatie cu vitamina D,
• sarcoidoza,
• imobilizare prelungita (mai ales la copii),
• mielom multiplu,
• cancer de san sau vezica urinara,
• osteoporoza (primara sau secundara hipertiroidismului, sindromului Cushing),
• leziuni osteolitice (metastaze de carcinoame, sarcoame),
• boala Paget,
• osteita deformanta,
• acidoza tubulara renala,
• sindrom Fanconi

Scaderi ale calciului urinar

• hipoparatiroidism, rahitism, osteomalacie,
• deficit de vitamina D,
• sindrom de malabsorbtie,
• nefroza acuta, nefrita, insuficienta renala,
• carcinom metastatic de prostata
• hipercalcemie hipocalciurica familiala
• postovariectomie, deficit estrogenic,
• hipercalciurie idiopatica