Consecintele fumatului asupra aparatului cardiovascular

FUMATUL SI CONSECINTELE SALE ASUPRA APARATULUI CARDIOVASCULAR

Fumatul - inima
Fumatul - inima

Nicotina determină mărirea presiunii sanguine, inima este nevoită să lucreze mai mult şi mai greu; nicotina ajunge la creier în şapte secunde de la inhalare şi astfel produce probleme de concentrare, dificultăţi de învăţare, modificări ale dispoziţiei afective, încetinirea activităţii intelectuale; ea are efectul unui drog, dezvoltînd într-un final dependenţa nicotinică.

FUMATUL DETERMINA BLOCAREA ARTERELOR

Fumatul de asemenea determină blocarea arterelor – fapt care conduce la producerea atacurilor de cord, a accidentelor vasculare cerebrale, a afecţiunilor vasculare periferice şi a morţii subite.

Relaţia dintre fumat, în special fumatul excesiv, pe de o parte, şi arteriopatiile periferice, cum este cea aterosclerotică, pe de altă parte, este demult bine cunoscută. Nicotina, dar şi substanţele din gudronul rezultat prin arderea tutunului, favorizează apariţia plăcilor de aterom, practic ateroscleroza, vasele pierzîndu-şi elasticitatea şi opunînd o mai mare rezistenţă la curgerea fluxului sanguin.

Drept consecinţă, cînd sunt obstruate vasele sangvine, poate apărea hipertensiunea arterială şi/sau deficienţe circulatorii la nivelul membrelor („arteriopatii”), care se pot solda cu amputarea acestora, sau anevrisme ale arterelor mari. Dacă obstrucţia se localizează la nivelul arterelor coronare, există riscul major de a se produce infarcte miocardice, iar în cazul vascularizaţiei creierului apariţia accidentelor vasculare cerebrale.

FUMATUL SI ARTERIOPATIILE

Arteriopatiile sînt de multe ori asimptomatice, motiv pentru care sînt descoperite atunci, cînd vasele sînt deja foarte îngustate şi este necesară amputarea acestora. Durerea la nivelul picioarelor, care apare la mers şi dispare în stare de repaus, senzaţia de picioare reci ori de furnicături reprezintă semne ale arteriopatiei, care se întîlnesc de aproape 3 ori mai fecvent la fumători.

Fumatul este factorul predictiv cel mai important pentru evoluţia bolii: la fumători, simptomele apar aproximativ cu 10 ani mai devreme, iar rata amputaţiilor este dublă.

CITITI SI:  Istoria fumatului. Cum a aparut fumatul?

De la observaţiile empirice, privind dificultăţile în vindecarea plăgilor la fumători, s-a ajuns astăzi la legături cauzale între fumat şi această patologie, care poate avea consecinţe invalidante asupra pacienţilor chirurgicali.

În explicarea mecanismelor patogenetice este incriminată în primul rînd nicotina, prin efectul ei vasoconstrictor şi, consecutiv, diminuarea perfuziei tisulare. S-a constatat că tutunul intervine asupra ţesuturilor în curs de vindecare printr-un efect toxic direct şi prin alterarea calităţii vascularizaţiei.

În anii din urmă s-a dovedit efectul nociv al fumului de ţigară asupra colagenului şi, consecutiv degradării acestuia, se produc alterări ale tramei conjunctive, pe care ar trebui să se fixeze celulele implicate în procesul vindecării.

Avînd în vedere efectul nociv al vasoconstricţiei asupra vindecării plăgilor, a fost evaluată durata acestei vasoconstricţii în raport cu numărul de ţigarete fumate, pentru a se putea stabili o perioadă optimă de sevraj tabagic la fumători, înainte şi după intervenţia chirurgicală.

S-a constatat astfel că o singură ţigaretă fumată menţine vasoconstricţia cutanată pînă la 90 de minute, în paralel cu o hipooxigenare a ţesutului celular subcutanat timp de 30-50 de minute. Printr-un calcul simplu, s-a ajuns la concluzia că un fumător de 20 tigarete/zi se află în stare de hipoxie timp de 15-20 de ore.