Consumul de peste si ulei de peste: benefic sau nociv

PESTELE SI ULEIUL DE PESTE: BENEFICII SAU RISCURI?

416
Ulei de peste
Ulei de peste

Multe persoane dintre cele care renunţă la consumul de carne consideră că peştele ar constitui o alternativă sănătoasă. Aceasta şi pentru că se face reclamă uleiului de peşte, ca fiind util în prevenirea infarctului de miocard.

Fără îndoială, în comparaţie cu celelalte produse animale, peştele prezintă unele avantaje, dar şi multe probleme. În primul rând, peştele e tot un produs de origine animală, deci conţine colesterol. Fiecare celulă din organismele vii conţine colesterol, aşadar, orice carne, oricât de slabă ar fi, poartă în sine o cantitate apreciabilă de colesterol. În realitate, nu e nici o deosebire între conţinutul în colesterol din carnea de peşte şi cel din alte produse animale – pasăre, vită sau porc. Dacă 100 g de carne de porc conţine 76 mg de colesterol, l00 g de carne de vită conţine 80 mg; 100 g de piept de pasăre, fără piele, au 73 mg; iar 100 g de sardele conţin 120 mg de colesterol. Doar plantele sunt lipsite de colesterol.

In toate tarile se obişnuieşte ca în tratamentul bolii coronariene să se recomande ulei de peşte, aproximativ 15 g/zi. Însă 15 g de ulei de peşte conţin 100-115 mg de colesterol, adică ceva mai mult decât o friptură de vită de 100 g. Cei care folosesc ulei de peşte să nu se mire dacă valorile colesterolemiei vor creşte. A doua problemă cu peştele este aceea în legătură cu grăsimile saturate. Este adevărat că, în comparaţie cu alte produse din carne, proporţia acizilor graşi polinesaturaţi, faţă de acizii graşi saturaţi, este mai favorabilă în carnea de peşte, dar această proporţie nu e aşa de favorabilă ca aceea întâlnită la marea majoritate a alimentelor de origine vegetală.

Somonul, sardelele, scrumbiile şi unii peşti graşi sunt surse bogate în acizi graşi omega-3. Aceştia sunt lanţuri lungi de acizi graşi polinesaturaţi, care includ şi acidul eicosapentaenoic (EPA), cu rol în scăderea vâscozităţii trombocitelor, împiedicând agregarea lor în fişicuri şi diminuând astfel riscul obstrucţiei vaselor de sânge. Acizii graşi omega-3 favorizează o uşoară scădere a tensiunii arteriale şi a trigliceridelor sanguine, dar, concomitent, cresc lipoproteinele cu densitate mică (LDL) sau colesterolul „rău”. Studiile efectuate pe animale sugerează că acizii graşi omega-3 scad întinderea necrozei miocardice, în urma infarctului, diminuând probabilitatea retrombozării, după angioplastia prin dilatare cu balonul şi după operaţia by-pass.

Un studiu efectuat în Olanda a arătat că persoanele care au consumat zilnic peşte şi-au diminuat riscul bolii coronariene cu 50%. O cifră impresionantă, însă o cercetare efectuată asupra bărbaţilor adventişti de ziua a şaptea total vegetarieni a arătat că riscul lor de a face infarct era mai mic cu 86%! Rezultatele ambelor studii nu sunt câtuşi de puţin neaşteptate. În timp ce persoanele care au avut o dietă foarte nesănătoasă pot beneficia prin trecerea la consumul de peşte şi pot realiza chiar o oarecare scădere a colesterolemiei, ele nu pot obţine beneficiile oferite de dieta total vegetariană.

Studiul efectuat în Olanda a urmărit 852 de bărbaţi, însă cercetătorii de la Universitatea Harvard au studiat 44.895 de bărbaţi lucrând în sectorul sanitar, iar datele obţinute au uimit lumea medicală: bărbaţii care au consumat peşte de mai multe ori pe săptămână au făcut boala coronariană în aceeaşi măsură ca aceia care mâncau peşte numai o dată pe lună. Mai mult chiar, cei care au consumat peşte de şase sau de mai multe ori pe săptămână au avut un risc mai mare al bolii coronariene decât cei care aveau pe masă peşte numai o dată pe lună sau mai rar. Cu cât alimentaţia e mai sănătoasă, cu atât mai mic va fi câştigul obţinut din adăugarea peştelui. Iar la vegetarienii adevăraţi, peştele mai degrabă va creşte decât să scadă riscul bolii coronariene.

Industria alimentară şi cea farmaceutică insistă asupra acţiunii favorabile a produselor şi a uleiului din peşte în prevenirea infarctului miocardic. Se face referire la faptul că eschimoşii din Groenlanda prezintă o rată mai mică de infarct miocardic, astm bronşic, diabet, boli autoimune, psoriazis şi unele alergii. Însă studiile epidemiologice arată că eschimoşii au o rată neobişnuit de mare de hemoragii cerebrale.

Se vorbeşte mult de uleiul de peşte, fără să se spună că acizii graşi pe care îi conţine sunt foarte instabili la contactul cu lumina şi cu aerul şi că, de multe ori, se distrug înainte de a fi consumaţi. Se trece sub tăcere faptul că acizii graşi omega-3 se pot obţine şi din surse vegetale. Astfel, acidul alfa-linoleic, cu lanţul cel mai scurt dintre acizii omega-3, se găseşte în cantităţi mari în uleiul de in – o lingură conţinând 7.500 mg de acid linoleic. Nucile, uleiul de soia şi spanacul sunt, de asemenea, surse excelente de acizi omega-3. Dar până şi alimentele uzuale – pâinea, merele, bananele şi cartofii – conţin acizi graşi omega-3. Este foarte interesant că, în timp ce scad tensiunea arterială şi trigliceridemia, acizii graşi omega-3 din surse vegetale nu cresc lipoproteinele cu densitate joasă (LDL), sau colesterolul „rău”, aşa cum fac acizii omega-3 de origine animală.

Cu o alimentaţie vegetariană echilibrată, obţinem acizii graşi omega-3, fără substanţe toxice, pesticide şi riscul cancerului, care însoţesc produsele din peşte. Cine doreşte cantităţi mai mari de acizi omega-3, să macine seminţe de in în proporţii egale cu nuci şi, adăugând o cantitate mică de apă sau de lapte de soia, va obţine o pastă ce se poate consuma cu pâine sau cartofi.

Pe rafturile magazinelor, uleiul de peşte se oxidează, şi colesterolul oxidat lezează endoteliul arterelor. În plus, acidul eicosapentaenoic, care se găseşte în peşte, se oxidează repede, pentru a forma peroxizi, ce sunt radicali liberi puternici. Pentru cei care doresc să evite radicalii liberi, pe seama cărora se pun leziunile degenerative şi procesele de îmbătrânire, renunţarea la peşte e singurul pas logic.