Grup sanguin OAB

ANALIZE MEDICALE. GRUP SANGUIN OAB

243
Calciu urinar
Calciu urinar

Sistemul de sânge ABO, clasificarea sângelui uman pe baza proprietăților moștenite ale celulelor roșii din sânge (eritrocite) determinate de prezența sau absența antigenilor A și B, care se desfășoară pe suprafața celulelor roșii. Prin urmare, persoanele pot avea tip A, tip B, tip O sau sânge AB. Grupurile de sânge A, B și O au fost identificate pentru prima dată de către imunologul austriac Karl Landsteiner în 1901.

Celulele roșii care conțin celule roșii cu antigenul de tip A pe suprafața lor au anticorpi serici (lichizi) împotriva celulelor roșii de tip B. Dacă în transfuzie se injectează sânge tip B în persoane cu sânge de tip A, celulele roșii din sângele injectat vor fi distruse de anticorpii din sângele primitorului. În același mod, celulele roșii A vor fi distruse de anticorpii anti-A din sângele de tip B. Sindromul O poate fi injectat în persoane cu sânge de tip A, B sau O, cu excepția cazului în care există o incompatibilitate cu alte sisteme de grup sanguine prezente.

Grupa de sânge O este cel mai frecvent tip de sânge din întreaga lume, în special în rândul popoarelor din America de Sud și Centrală. Tipul B este predominant în Asia, în special în nordul Indiei. Tipul A este, de asemenea, comun în întreaga lume; cea mai mare frecvență se numără printre popoarele aorigine australiene, indienii Blackfoot din Montana și oamenii din Sami din nordul Scandinaviei.

Antigenii ABO sunt dezvoltați cu mult înainte de naștere și rămân pe toată durata vieții. Copiii dobândesc anticorpi ABO în mod pasiv de la mama lor înainte de naștere, însă copiii cu vârsta de trei luni fac proprii lor antigeni; se crede că stimulul pentru astfel de formare de anticorpi este din contactul cu substanțele antigenice asemănătoare ABO în natură. Incompatibilitatea ABO, în care antigenele unei mame și a fătului ei sunt suficient de diferite pentru a provoca o reacție imună, apare într-un număr mic de sarcini. Rareori, incompatibilitatea cu ABO poate determina eritroblastoza fetalis (boala hemolitică a nou-născutului), un tip de anemie în care celulele roșii ale fătului sunt distruse de sistemul imunitar matern. Această situație apare cel mai frecvent atunci când o mamă este de tip O, iar fătul ei este fie tip A, fie tip B.

Toţi indivizii imunocompetenţi produc anticorpi naturali (izoaglutinine sau izohemolizine) faţă de antigenele de grup ABO(H) lipsă. Anti-A şi anti-B sunt de obicei detectabili la 3-6 luni după naştere, iar la vârsta de 5 ani titrul anticorpilor atinge maximul şi se menţine în toată perioada adultă. Titrul anticorpilor IgM poate scădea gradual cu vârsta avansată. Anticorpii anti-A şi anti-B sunt prezenţi şi la cei cu variante A sau B slabe. Nou-născuţii nu au de obicei o cantitate semnificativă de anti-A şi anti-B în plasmă, cu excepţia celor născuţi din mame aloimunizate, la care pot fi prezenţi în circulaţie anticorpi IgG de la mamă care au traversat placenta.

Anticorpii ABO nu reprezintă o cauză majoră de boală hemolitică a nou-născutului datorită inhibiţiei anticorpilor de substanţele A şi/sau B solubile prezente în sânge precum şi antigenelor A sau B prezente pe alte celule în afara eritrocitelor; de asemenea afinitatea de legare a anticorpilor faţă de molecule de zaharuri este mai slabă decât cea a anticorpilor faţă de molecule proteice, cum ar fi antigenul D4. Hemoliza apare mai probabil dacă mama este grup O, cu copil grup A.

Recomandări pentru determinarea grupului sanguin ABO

  • înaintea unei transfuzii;
  • înaintea unei proceduri invazive sau chirurgicale potenţial asociate cu complicaţii
  • hemoragice care ar putea necesita transfuzii;
  • monitorizarea imunohematologică antepartum şi postnatală a mamei şi copilului;
  • la donatorii de sânge;
  • pentru compatibilitatea de grup ABO în transplantul de rinichi şi inimă.