Hipoparatiroidismul

AFECTIUNI ENDOCRINE. HIPOPARATIROIDISMUL

Hipoparatiroidism
Hipoparatiroidism

Hipoparatiroidismul postoperator – consecutiv intervenţiilor pe tiroidă şi/sau paratiroidă – constituie varietatea etiopatogenică de insuficienţă glandulară frecvent întâlnită în practică.

HIPOPARATIROIDISMUL – CLASIFICARE, FRECVENŢĂ, ETIOLOGIE

Nuanţarea semiologiei accidentelor paratireo- prive apărute după chirurgia paratiroidiană, precum şi ameliorarea metodelor paraclinice de apreciere a gradului de tulburare a homeostaziei calcice au permis clasificarea acestor tulburări după cum urmează:
după intensitate: forme oculte sau fruste, latente şi forme clinic manifeste, acute, realizând, în maximul lor, marea criză de insuficienţă calcemică; după evoluţie: forme tranzitorii şi forme defini­tive.

Incidenţa reală a acestor tulburări – legată de tipul de ijitervenţie, glanda şi leziunea pentru care se intervine – este greu de apreciat, diverşi autori publicând de-a lungul timpului procentaje extrem de variate.

HIPOPARATIROIDISMUL – FIZIOPATOLOGIE

Instalarea hipoparatiroidismului postchirurgical poate fi explicată prin reducerea fiziologică, tran­zitorie şi moderată a calciului, care apare în mod obişnuit în primele 24 ore postoperator sau chiar reîntoarcerea masivă a ionilor de calciu şi fosfor în os („foamea de calciu”) şi, în sfârşit, efectul direct prin ablaţia şi devascuiarizaţia glandelor paratiroide.

Diagnosticul se bazează pe o bună anamneză, o atentă analiză clinică şi pe prezenţa cicatricii cervicale.

In hipoparatiroidismul ocult, simptomatologia este vagă, intermitentă şi de intensitate variabilă, complicaţia trebuind suspectată ori de câte ori post- operator apar crampe, parestezii ale extremităţilor sau cervico-faciale, astenie, palpitaţii etc.

Se descriu leziuni cutanate şi ale fanerelor (piele uscată, subţire, unghii atrofice şi friabile, păr cu firul subţire), modificări dentare (pierderea luciului, eroziuni, striuri transversale, carii multiple), fenomene de tip Raynaud. Cataracta poate fi, uneori, unica manifestare.

Hipoparatiroidismul acut asociază simptome ti­pice de tetanie: spasm carpo-pedal, în care degetele şi mâna sunt flectate în timp ce coatele şi membrele inferioare sunt la extensie, parestezii ale extremităţilor, spasm laringian (mergând până la asfixie letală), spasm bronşic, fotofobie, dizartrie, tulburări cardiace, poliurie etc. Iritabilitatea neuro- musculară poate afecta peretele abdominal simulând colici biliare sau intestinale. Câteodată se adaugă fenomene nervoase – cefalee, atacuri epi-leptoide.

CITITI SI:  Cancerul gastric

Hipoparatiroidismul acut asociază simptome tipice de tetanie: spasm carpo-pedal, în care dege­tele şi mâna sunt flectate în timp ce coatele şi membrele inferioare sunt la extensie, parestezii ale extremităţilor, spasm laringian (mergând până la asfixie letală), spasm bronşic, fotofobie, dizartrie, tulburări cardiace, poliurie etc. Iritabilitatea neuro- musculară poate afecta peretele abdominal simulând colici biliare sau intestinale. Câteodată se adaugă fenomene nervoase – cefalee, atacuri epi-leptoide.

Ocazional tetania se asociază cu hiperventilaţie şi alcaloză respiratorie. Formele fulminante sunt excepţionale. Bolnavii prezintă convulsii generalizate, hipertermie, adinamie, delir sau prostraţie, decesul survenind în 24-48 ore, în pofida oricăror măsuri terapeutice.

Realitatea hipofuncţiei paratiroidiene este confirmată prin investigaţii paraclinice. Sindromul umoral asociază hipocalcemia cu hiperfosfatemia (peste 5 mg/100 ml) şi hipercalciurie. Calcemia rămâne doar un indice orientativ, deoare­ce izolată nu permite cu certitudine afirmarea dia­gnosticului de hipoparatiroidism. Alte investigaţii utile sunt scăderea indicelui de excreţie a fosfaţilor, proba hipocalcemiei provocate cu EDTA, la care revenirea la valori bazale a calcemiei se produce cu întârziere faţă de indivizii normali.

Explorarea electrică indică pe electromiogramă accidente repetitive şi anarhice, pe ECG apare o prelungire a intervalului QT în timp ce pe EEG se descriu unde lente, izolate sau în serie, iar în timpul atacurilor tetanice se notează potenţiale spastice cu localizare circumscrisă.

TRATAMENTUL TETANIILOR PARATIREOPRIVE

Obiectivul major al terapeuticii hipoparatiroidis- mului postoperator constă în restabilirea homeosta- ziei calcice cât mai aproape de parametrii normali. De asemenea, se măreşte reducerea nivelului fosforului seric.

In formele grave postchirurgicale, tratamentul iniţial constă în administrarea de săruri de calciu (clorură, gluconat sau acetat), repetată la nevoie până la echilibrarea concentraţiei sangvine şi dispariţia manifestărilor tetanice acute. Hipomagne- ziemia asociată în unele cazuri necesită administrarea de sulfat de magneziu. Se recomandă, de asemenea, corectarea oricărei alcaloze respiratorii sau metabolice coexistente.

CITITI SI:  Arsurile pielii

In hipoparatiroidismul cronic ocult sau clinic ma­nifest, echilibrul calcic poate fi menţinut cu ajutorul unei diete bogate în calciu şi săracă în fosfor şi administrarea de diverse preparate calcice per os. In formele severe de insuficienţă calcemică măsurile de mai sus se suplimentează cu admi­nistrarea în doze adecvate de steroli (Calciferol şi AT10, derivat de ergosterol).