Inlocuitorii zaharului adevarate bombe nocive pentru sanatate

126
Indulcitorii artificiali
Indulcitorii artificiali

Mulţi consideră că înlocuitorii de zahăr constituie o alternativă bună, care să se folosească pentru orice, începând cu băuturile şi terminând cu prăjiturile şi bomboanele, deoarece nu conţin calorii, deci nu îngraşă. Lumea consumă aceste articole, crezând că sunt eficace, deoarece sunt sărace în calorii. Studii recente arată contrariul.

INDULCITORII ARTIFICALI, BOMBE PENTRU SANATATE?

Populatia care consumă cel mai mult aşa-zisele băuturi dietetice au cele mai multe probleme cu greutatea.

O cercetare efectuată asupra a 75.000 de femei, cu vârste între 50 şi 69 de ani, a constatat că cele care utilizau surogatele de zahăr, în decursul timpului, au câştigat mai mult în greutate decât cele care nu le foloseau.

Într-un alt studiu, 20 de voluntari care au băut timp de 2 săptămâni numai băuturi dietetice, fără zahăr, au consumat mai multe alimente şi au câştigat mai mult în greutate decât atunci când li s-a permis să consume băuturi îndulcite cu zahăr. Azi se ştie că folosirea diferiţilor înlocuitori de zahăr prezintă o serie de probleme, necunoscute de populaţie.

În primul rând, diversele tipuri de zahăr artificial stimulează senzaţia de foame, măresc pofta de mâncare, favorizând aportul de calorii. Zahărul artificial creşte sau cel puţin menţine dorinţa pentru zahăr, miere şi dulciuri în general, ceea ce pentru diabetici este foarte rău.

INDULCITORII ARTIFICIALI FAC CA PANCREASUL SA SECRETE MAI MULTA INSULINA

În momentul în care folosim un înlocuitor de zahăr, pe cale nervoasă, gustul dulce este semnalizat creierului care, neputând face deosebirea, dă poruncă pancreasului să secrete insulină.

Pancreasul secreta insulina, până când poate, apoi secretă mai multă insulină, care scade glicemia uneori până la valori critice, determinând o nevoie stringentă de a mânca cu o poftă de lup. Dar mai există un aspect, poate, şi mai primejdios: nivelurile mari de insulină au multiple efecte nocive, în special asupra vaselor de sânge.

Înlocuitorii de zahăr sunt cunoscuţi de mai bine de 100 de ani. Aceste substanţe chimice depăşesc capacitatea de îndulcire a zahărului de 10 până la 2.000 de ori şi, cu excepţia aspartamului, nu furnizează calorii. Cea mai cunoscută este ZAHARINA. Majoritatea înlocuitorilor de zahăr folosiţi în zilele noastre reprezintă un amestec de 10 părţi ciclamat şi o parte zaharină. Studii efectuate pe animale arată că zaharina favorizează în special cancerul de vezică urinară.

ASPARTAMUL este o altă substanţă folosită la îndulcirea băuturilor, a deserturilor şi a multor altor produse alimentare. La Conferinţa Mondială Pentru Mediul Înconjurător s-a discutat mult în legătură cu această substanţă. Se bănuieşte că aspartamul ar fi implicat în înmulţirea cazurilor de scleroză multiplă şi de afecţiuni dermatologice.

La o temperatura de 30 grade Celsius, metanolul din aspartam se transformă în formaldehidă şi apoi, prin oxidare, se ajunge la acid formic, care tinde să acidifieze sângele. Unii cred că toxicitatea metanolului a făcut ca, în mod eronat, să se stabilească diagnosticul de scleroză multiplă. Cantităţi mari de metanol pot duce la pierderea vederii.

CICLAMATUL, cu derivatul său major cicloxilamina, este încă în studiu, deoarece se bănuieşte că ar favoriza dezvoltarea tumorilor, atunci când se foloseşte împreună cu un carcinogen.

Cel mai recent înlocuitor sintetic de zahăr apărut pe piaţă este ACESULFAM K, K fiind simbolul chimic pentru potasiu. Deocamdată lipsesc date suficiente pentru a aprecia dacă substanţa are sau nu efecte nocive. Cu toate acestea, ea se foloseşte. Cea mai înţeleaptă atitudine este aceea de a renunţa cu totul la înlocuitorii de zahăr.