Vitamina B2 – Riboflavina

VITAMINA B2 - RIBOFLAVINA

205
Vitamina B2 - Riboflavina
Vitamina B2 - Riboflavina

Riboflavina, cunoscută și sub numele de vitamina B2, este o vitamină găsită în alimente și utilizată ca supliment alimentar. Sursele alimentare includ ouă, legume verzi, lapte și alte produse lactate, carne, ciuperci și migdale.

Istoria vitaminei B2, este marcată de cercetările realizate în 1932, când Warburg şi Christian au izolat un compus de culoare galbenă pe care l-au consideră ca având un rol esenţial în mecanismele respiratorii celulare, ca transportor de oxigen molecular. Riboflavina este precursorul a două coenzime (flavin adenin mononucleotid – FMN şi flavin adenin dinucleotid – FAD) care au rol major într-un număr mare de reacţii de oxido-reducere din metabolismul intermediar.

IN ACEST ARTICOL:

Pentru o perioadă lungă de timp, relaţia între rolul biochimic şi repercusiunile clinice ale carenţei sale, nu au putut fi stabilite. Odată cu descoperirea maladiilor ereditare care apar datorită unor defecte genetice în metabolizarea riboflavinei a început să fie privite într-o nouă lumină posibilele consecinţe clinice şi biochimice ale carenţei de vitamină B2.

În 1933, R. Kuhn a reuşit să purifice şi să caracterizeze vitamina B2 din lapte. Un an mai târziu el a reuşit, prin sinteză chimică, să determine structura acesteia (premiul Nobel pentru lucrări asupra carotenoizilor şi vitaminelor în 1937). Purificarea a fost facilitată de culoarea galben intensă a pigmentului, care a permis determinarea variaţiilor de concentraţie prin măsurarea intensităţii absorbţiei la 450 nm. Corelaţia a stat la originea primei denumiri a pigmentului din lapte, lactoflavina (de la cuvântul latin flavus = galben).

Structura si compozitia vitaminei B2

Riboflavina este o substanţă cristalină, de culoare galben-oranj, fără miros şi cu gust amar. Se prezintă sub trei forme polimorfe cristaline diferite, care prezintă puncte diferite de topire şi solubilitate. Riboflavina este puţin solubilă în apă (10-13 mg/100 ml), uşor solubilă în soluţii alcaline, piridină, alcool amilic, acid acetic, ciclohexanol, fenol şi insolubilă în alcool, eter, acetonă, cloroform, benzen. În soluţie apoasă, vitamina B2 prezintă culoare galbenă şi maxim de absorbţie la 444 nm.

Este o substanţă rezistentă la acţiunea acizilor diluaţi şi a agenţilor oxidanţi mai slabi, dar se degradează foarte uşor în prezenţa radiaţiilor ultraviolete. La lumină şi în mediu alcalin, riboflavina se transformă în lumiflavină, iar în mediu neutru sau acid, în lumicrom. Aceşti compuşi nu au activitate vitaminică. Lumicromul prezintă fluorescenţă albastră, iar lumiflavina verzuie. Solubilitatea diferenţiată a acestora în cloroform permite separarea de vitamină. În cazul unei fotolize intense (în prezenţa fierului şi a oxigenului), riboflavina se degradează la 1, 12-dimetil-4-amino-5-metil- aminobenzen, uree, CO2, acid formic, acid glicolic, etc.

Surse de vitamina B2

Surse naturale: vitamina B2 este bine reprezentată în regnul vegetal şi animal cât şi în microorganisme. În diferitele surse naturale, riboflavina, se găseşte atât liberă cât şi sub forma celor două coenzime nucleotidice. Cea mai bogată sursă de riboflavină este drojdia de bere care conţine până la 7 mg/100 g. Ţesuturile plantelor verzi au un conţinut relativ ridicat în vitamină B2 (0,25 la 2,5 mg/100 g ), cantitatea cea mai mare fiind prezentă în frunzele tinere, seminţe în stare de germinaţie, polen. În fructe şi zarzavaturi cantitatea de riboflavină creşte până la maturitate, după care scade treptat. Brânzeturile îşi măresc considerabil conţinutul de vitamină în urma procesului de maturare.

La mamifere, ficatul, rinichiul, inima, splina şi creierul sunt organele în care riboflavina se găseşte în cantitate mare (1-3 mg/100 g). De asemenea cantităţi importante se găsesc în ficatul peştilor, retina, şi glande lacrimale. Alimentele cele mai bogate în vitamina B2, sunt: ficatul, brânzeturile, ouăle, muşchiul de vită şi porc, vinul roşu, spanacul, migdalele, alunele, ciupercile, pătrunjelul, ţelina, tomatele, ceaiul.

În laptele matern întâlnim o concentraţie de 40 ^g/100 ml (60 ^g/100 Kcal), iar în laptele de vacă concentraţia este de 100-200 ^g/100 ml. Riboflavina este rezistentă la temperatură ridicată, dar este sensibilă la lumină (de ex. 85% din vitamina B2 din lapte este distrusă de lumina solară.

Surse sintetice: cele mai întâlnite surse sintetice sunt riboflavina şi riboflavin 5′-monofosfat, dintre acestea riboflavina găsindu-se în complexele multivitaminice farmaceutice.

Metabolismul vitaminei B2

Absorbţia riboflavinei se realizează în partea superioară a tractului digestiv, printr-un mecanism încă necunoscut. Fosforilarea riboflavinei la FMN se realizează în mucoasa intestinală. Capacitatea intestinală de absorbţie a ribolfavinei şi a derivaţilor acesteia nu este nelimitată. Administrarea unor doze mici de FMN la indivizi normali, duc la o excreţie urinară proporţională cu cantitatea ingerată, în timp ce dozele foarte mari de FMN (> 50 mg FMN) modifică proporţia, ceea ce indică existenţa unui mecanism de absorbţie limitat. Absorbţia creşte atunci când FMN este administrat în mai multe reprize, deoarece, se presupune că, printr-un mecanism necunoscut, absorbţia este favorizată de prezenţa sărurilor biliare a căror secreţie este antrenată de alimentele ingerate, motiv pentru care timpul de contact cu mucoasa intestinală trebuie prelungit.

După absorbţie o cantitate însemnată de riboflavină şi întreaga cantitate de FMN ajung în circulaţie unde se leagă la proteinele plasmatice, în special la albumină sau la proteina de legare a riboflavinei – („Riboflabin Binding Protein”-RBP). Afinitatea FMN pentru riboflavină este mult inferioară afinităţii diverselor enzime tisulare pentru flavoproteine. Raportul între FMN şi riboflavina legate la albumină se menţine relativ constant şi este situat într-un domeniu de concentraţie destul de larg.

La om, excreţia riboflavinei se face atât pe cale urinară cât şi prin fecale, predominant sub formă liberă. În condiţii fiziologice normale, zilnic se elimină între 9­30% din cantitatea de riboflavină ingerată. Deoarece, o excreţie scăzută indică începutul instalării unei stări carenţiale, eliminarea urinară reprezintă o măsură a aportului zilnic de vitamină B2. Eliminarea prin urină este dependentă de activitatea tiroidiană, şi aceasta deoarece s-a constatat că în hipertiroidism are loc o creştere a excreţiei de riboflavină. La copii, excreţia este proporţională cu greutatea acestora şi este mai mare decât la adulţi. Riboflavina eliminată prin fecale reprezintă o parte din vitamina neabsorbită la nivelul intestinului subţire şi cantitatea biosintetizată de flora intestinală.

Rolul biochimic al vitaminei B2

În organismele vii, riboflavina participă la o serie de reacţii cheie, prin coenzimele sale FAD şi FMN,cu rol de cofactori în structura unui mare număr de enzime flavinice cu rol esenţial în metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor şi a unor compuşi din catena respiratorie. Sunt implicate în: fotosinteză, dezaminarea oxidativă a aminoacizilor, oxidarea hidracizilor şi a aldehidelor, procesele de incorporare a iodului în biosinteza hormonilor tiroidieni.

Prin prezenţa sa în structura flavin-enzimelor, vitamina B2 este absolut indispensabilă metabolismului normal al organismelor vii, reglării proceselor de creştere, asigurării integrităţii morfologice şi funcţionale a pielii, mucoaselor şi corneei.

Alături de vitamina A, vitamina B2 este implicată în procesul vederii, fapt care justifică conţinutul ridicat al acestei vitamine în retină. Prin activitatea sa fluorescentă riboflavina din retină participă la eficientizarea vederii crepusculare, deoarece are capacitatea de a transforma radiaţiile cu lungime de undă scurtă în radiaţii cu lungime de undă mare, făcându-le perceptibile. Sub acţiunea luminii, riboflavina se transformă într-un „fotocompus”a cărui structură este necunoscută şi care este responsabil de stimularea nervului optic. Deci, în procesul vederii vitamina B2 creşte eficienţa vitaminei A.

Hipovitaminoza B2

Atât la om cât şi la animale, stările de hipovitaminoză B2 apar foarte rar deoarece aportul alimentar şi activitatea florei microbiene asigură în permanenţă necesarul zilnic de vitamină. În cazuri experimentale, datorită unor afecţiuni digestive (gastrice, hepatice, hipoclorhidrie) care micşorează substanţial absorbţia riboflavinei la nivelul intestinului subţire, în situaţia alterării florei microbiene (consum mare de antibiotice şi sulfamide cu spectru larg), se pot instala stări de hipovitaminoză şi chiar de avitaminoză, cu consecinţe grave asupra sănătăţii organismelor. De regulă, hipovitaminoza B2 se întâlneşte asociată cu alte hipovitaminoze şi avitaminoze ale complexului B dând naştere unor stări policarenţiale.

La animalele tinere, hipovitaminoza B2 determină încetarea creşterii, alopecie, dermatită, conjunctivită şi opacifierea corneei asociată cu ulcerarea acesteia.

La om, apar leziuni ale pielii, mucoaselor, ochilor, tulburări gastrointestinale şi hematologice. Hipovitaminoza B2 a fost semnalată în trecut la populaţii a căror dietă era săracă în proteine (China, Africa de Sud, Haiti, America de Sud) şi se manifestă prin simptome similare pelagrei şi prin dureri ale gingiilor, eriteme, fotofobie, slăbirea rezistenţei la infecţii, crampe musculare, enterită cronică, migrene. Tulburările de vedere descrise sunt foarte importante şi se manifestă prin oboseală vizuală, fotofobie, scăderea capacităţii vizuale la soare şi pe zăpadă, conjunctivite, opacifierea corneei şi apariţia cataractei.

Hipervitaminoza B2

În mod natural, apar foarte rar la om şi la animale dar au fost produse pe cale experimentală. Se consideră că vitamina B2 nu este toxică. Câinii şi şobolanii suportă o cantitate de până la 2g/kg corp riboflavină, doză injectabilă, şi până la 10 g/kg corp, doză orală. Toxicitatea sa a fost testată şi pe iepuri, cobai, găini, peşti, etc.

Articolul pe scurt
  • Calitate articol
5

Rezumat

Riboflavina, cunoscută și sub numele de vitamina B2, este o vitamină găsită în alimente și utilizată ca supliment alimentar. Sursele alimentare includ ouă, legume verzi, lapte și alte produse lactate, carne, ciuperci și migdale.

Sending
User Review
0 (0 votes)